Când povestești despre durerea agonizantă simțită la o extragere, cei care ascultă nu vor fi prea dispuși să viziteze dentistul curând. Copiiilor, în schimb, li se pot crea legături între frică și durere cu clinica dentară.
Apelează la o clinică dentară cu servicii pentru copii, iar frica va fi deja pe jumătate învinsă!

Gingia este inflamată, ușor bombată și cel mic este agitat?

Ne pregătim pentru erupția dentară. Înainte de acest eveniment nu este necesar să periem gingiile dar se recomandă ștergerea lor cu comprese sterile și ser pentru a forma un obicei pentru cel mic de igienizare și pentru a lăsa un mediu curat în care să crească dințișorii.

Cel mic face febră? Vă recomandăm să vedeți medicul pediatru pentru că febra nu este un simptom asociat erupției dentare.

Pentru agitația celui mic se recomandă plimbări îndelungate, băi mai lungi, inele gingivale pentru masajul gingival sau gelurile gingivale calmante pentru erupția dentară.

Suzeta se evită pentru că în momentul în care se folosește, se modifică presiunea din interiorul cavității bucale și dinții se vor muta. Dacă nu se poate fără, se recomandă scăparea cât mai rapid de acest obicei. Este contraindicată înmuierea în substanțe dulci, mai ales înainte de culcare. Aceste substanțe dulci, peste noapte, când fluxul salivar este scăzut, crează un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor ce vor ataca dințișorii.

Periajul se realizează cu periuțe moi, cu capul mic și prin mișcări mici circulare, mai ales la limita dintre dinte și gingie. În perioada erupției, periajul va fi mai blând pentru că gingiile sunt mai sensibile. Se periază dimineața și seara după ultima masă, 2 minute. Pasta de dinți se găsește pe etape de vârstă pentru că, concentrația de fluor este dozată în funcție de necesarul copilului. În prima fază se recomandă 500 ppm fluor. Cea a familiei are o concentrație mult mai mare de fluor și nu se recomandă celui mic pentru că acesta nu are obiceiul de a scuipa excesul de pastă.

Fluorul nu este contraindicat pentru că ajută la protejarea împotriva cariilor. Saliva aduce fluorul la interfață cu dintele și ajută la remineralizarea suprafețelor dentare ce au fost atacate de mediul acid dat de placa bacteriană. De aceea este important periajul: să eliminăm placa bacteriană de pe dinți și să ajutăm dinții să se recupereze, altfel ei vor suferi și va apărea caria dentară.

Periuța dentară de asemenea se găsește pe grupe de vârstă, diferind duritatea periilor ei și trebuie schimbată la 3 luni. La un copil de 1-2 ani gingiile sunt mult mai fine și mai sensibile adaptate alimentelor moi, iar la un copil de 3-4 ani aceste gingii vor fi mult mai puternice și adaptate la alimentația solidă.

Copilașul crește și deja ne fură periuță din mână, că se descurcă el. În realitate, nu se descurcă atât de bine. El trebuie lăsat să exerseze și chiar încurajat, însă la final de periaj un adult trebuie să completeze periajul. Asta se întâmplă până la 6-7 ani când copilul are suficientă îndemânare să execute singur această activitate, dar și atunci trebuie verificat dacă a realizat corect periajul.

De evitat alimentele dulci. Pentru cei mici nu se recomandă ciocolată, prăjituri, bomboane, sucuri acidulate și alte dulciuri. Aceste alimente sunt foarte iubite de placa bacteriană și foarte nocive pentru dinți. Dacă cel mic cere insistent, că a văzut sau poftește, primenste o bucățică de ciocolată sau ce dorește, după masă urmată de igienzarea dinților, o dată pe zi.

Pentru a elimina fobia celor mici față de medicul dentist, acesta vine de mic la vizită periodică, să însoțească părintele, când doar ne uităm la dințișori, sau ne jucăm de a dentistul. Nu aducem copilul doar în caz de necesitate. Dacă cel mic este obișnuit cu mediul și cu zgomotele și va ști ce urmează îi va fi mult mai simplu să știe ce se întâmplă. El de fapt este speriat de acest ceva nou ce i se întâmplă. Medicul dentist pedodont are multă răbdare în a explica fiecare pas și de a-l implica la joacă pe cel mic.

Explicațiile de acasă sunt extrem de importante. Se pune acasă un desen animat cu vizita la dentist, îi explicăm copilului de mai multe ori că vine în vizită la dentist și ce anume se va întâmplă. De obicei la prima vizită ne cunoaștem și ne împrietenim cu doamna albinuță, cu domnul bondărel și cu o grămadă de noi prieteni.

Este bine ca cel mic să își aducă cel mai bun prieten, o jucărie care să-l însoțească în această nouă experiență. Ceva familiar îi va fi de mare ajutor.

La vârsta de 6-7 ani dinții de lapte încep să fie înlocuiți de dinții permaneți. Primii sunt incisivii centrali inferiori. Rădăcina dinților de lapte se resoarbe prin presiunea pe care o dă dintele permanent în drumul spre erupție. Dintele de lapte se mișcă bine și stă să cadă. Cel mai bine îl lăsăți pe copil să îl miște tot mai tare pentru a nu pune prea multă presiune pe gingie și a evita durerea. Pentru a ajuta, îl rugați pe copil să mănânce măr, morcov, covrig sau alte alimente mai dure care să forțeze dintele să cadă. Dacă nu vă descurcați sau dintele permanent apare iar cel temporar nu se mișcă sunați medicul dentist și el va rezolva această situație.

Se recomandă vizita la dentist în această perioada pentru a primi sfaturi de igienzare care se realizează prin altă tehnică decât cea asupra dinților de lapte.

De asemenea trebuie avut în vedere fracturile dentare. Copiii la această vârstă sunt tot mai implicați în diverse activități sportive sau explorative. Uneori pot apărea mici incidente și accidentări asupra dinților, mai ales asupra dinților frontali superiori.

Fracturile dentare sunt destul de frecvente de aceea este bine de știut că pe lângă contactarea medicului dentist trebuie să recuperați fragmentul pierdut, să îl păstrați în lapte, ser fiziologic sau în saliva pacientului. Nu îl spălați cu detergent sau periați, mai ales dacă fragmetul conține și o mare parte din rădăcina. Acesta se repoziționează și se imobilizează. Pe suprafața radiculară există mici fragmente din ligamentele parodontale rupte care ajută la succesul tratamentului.

Cel mai bine sunați medicul pentru a vă ajută să faceți față situației în care vă aflați.

Cea mai sigură și eficientă metodă prin care să previi cariile este sigilarea dentară. Pe cât este de recomandată, pe atât este de lipsită de dureri. Conform sfaturilor medicilor noștri specialiști, aceste sigilări se realizează pacienților cu vârsta cuprinsă între 4 și 18 ani, uneori chiar și adulților.

Între 4-14 ani dinții sunt cei mai predispuși la apariția cariilor, dar este și intervalul de vârstă optim pentru a interveni în tratare dacă acestea s-au instalat deja.

Dinții de lapte merită protejați pentru a preveni apariția cariilor, dar aceast proces nu scutește copilul de igienă mai ales interdentar cu ață sau furca interdentară. Sigilantul se aplică doar pe suprafața cu care copilul mușcă, unde sunt șanțuri și fosete, acel relief foarte retentiv mai ales la măselele permanente de 6 ani, care au o morfologie foarte retentivă și foarte greu de igienizat chiar si cu cea mai fină periuță.